îmi place cum doare caietul să-l bat de umărul tau
în floare aş da cu respectul unei prostituate de ocazie
fără teama urâţeniei de doliu
marcată în mod repetat de prezenţa
luceafărului ăluia
pătat cu sânge radical sfârşit
pustie mi-e inima de necaz şi durere
în gol priveşti după ziua de azi
iar mâine o să zbor legat în patru
departe unde zâmbetul barat e bine plătit
sub lumina reflectoarelor în chipul
unui înger murdar de regrete
întâmpinat în dezacordurile tristeţii
am suspinat frenetic în timp ce tu urlai în orizonturile cerşetorilor
fără flegme pierdute în crize de astm
m-am împiedicat cu patimă în faţa unui stol
de oameni freaky
cu mila unei zdrenţe în jumătate satisfăcută
m-am rugat la ambasada căinţei
că te-oi mai vedea în mod obscen în anotimpul jeans-ilor
am pledat vinovat în cazul uitării de sine
şi-am pus paie pe foc cu tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu