Sunday.

OK... o noua zi, de duminica, deci ar trebui sa scriu despre cat de sfanta este aceasta zi, si evident, numai lucruri bune!

Insa nu voi face asta, din nou, trec printr-o stare de proasta calitate, negativa, in care adun numai mizerii, numai lucruri second-hand, numai lucruri purtate o singura data, dupa care le arunc... si nu in sensul bun, adica arunc tot ce vine spre mine, tot ce se apropie si ma atinge, tot ce simt ca imi provoaca acea repulsie infinita si o scarba de neinvidiat.

Am promis, si voi promite multe, dar am o certitudine ca tot ce zic va ramane intre noi, in semn de respect asupra faptului ca exist ca fiinta umana, asa cum fiecare om exista si are o menire in viata asta:). Doar ca cei mai multi oameni exista ca sa minta, minciuna fiind un pacat si ar trebui amintit nu doar in aceasta zi de duminica, ci in fiecare secunda, ca aceste fiinte mincinoase sa capete respect pentru adevar!

Off, nimic din ce as putea spune nu ar putea schimba aceasta defaimare a unor oameni, cel putin nu in acest moment al vietii. Indubitabil, am inceput apoteotic cu fraze lungi si descifrabile despre cat de buni ar trebui sa fim in unele zile, dar ce ar fi daca am fi buni nu doar duminica ci in fiecare zi?

Pentru cei ce ma cunosc, probabil ca isi vor spune ca tot ce am redactat li se va parea un subinteles asupra unei persoane, si poate asa si este, insa mai bine sa nu dau lamuriri. Deci nu as vrea sa apara comentarii asupra oamenilor ce m-au mintit, ma mint sau ma vor mintii !

E greu, am fost tradata prin multe feluri, pe la spate sau pe fata, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea face ceva sa schimb acest dubios lucru. Nu m-am gandit ca poate eu sunt de vina pentru aceste malformatii majore ale oamenilor din jurul meu...

Cu ce am gresit ca sa primesc minciuni zi de zi, spuse in modul cel mai sincer ?!

Revin,

- Georgi

O lume minunata...

Recunosc ca nu am mai tehnoredactat nimic de ceva vreme, insa acest oras, Iasi, m-a tinut in priza mai tot timpul! Sau, sa nu zic neaparat orasul, ci oamenii din el, intamplarile, faptele, gunoaiele, geografia, sau un simplu zambet au dus la indepartarea mea fizica de a mai scrie cateva din gandurile proprii...
E ciudat cum trecerea ireversibila a timpului ne face sa uitam de niste chestiuni destul de importante pentru noi, asa cum consider eu a fi blogul asta. Sincer, in liceu abia asteptam sa ma duc la culcare, stiind ca inainte de a face asta, voi face ceva util personalitatii mele, si anume, voi scrie exact ce am in gand si in vedere asupra zilei de pe urma. Si asa a si fost, pana cand facultatea, sesiunea sau fostele iubiri m-au tinut in balanta si la mare departare de aceasta lume virtuala atat de benefica mie.
Voi incepe mai des sa imi descriu viata tumultoasa celor care inca mai tin minte numele blogului si cred ca mai exist ca persoana in aceasta mirifica lume a Blogspot-ului :).
Am observat diferite schimbari de atitudine la nivel academic, daca ar fi sa ii spunem asa. Stii, din perspectiva mea de student sarac, momentan fara restante si alte alea, vad lumea facultatii cu alti ochi. Sa ma justific, cand zic lumea facultatii ma refer la studentii din facultatea asta a geografilor ieseni... Nu incep prin a zice ca oamenii din ea ar fi oarecum ciudati fata de ceilalti din celelalte facultati, pentru ca nu stiu cum e sa fi student de exemplu la Facultatea de Litere, sau la FEAA, dar cei din aceasta facultate au un mod artistic deosebit de a privii lumea de sus (la propriu). As vrea sa specific ca Liga Studentilor Geografi si Geologi (LSGG) ar putea fi un exemplu de viata traita cu adrenalina maxima, pentru ca te poti baga in tot felul de activitati benefice tie ca om, si celor din jur. Recunosc ca m-a tentat, si nu numai o data, sa intru si eu in "fratie", dar intotdeauna aparea ceva care sa ma faca sa imi para rau de decizia luata...
Asta este un doar un aspect al vietii de geograf dus la cote maxime si demn de invidiat uneori pentru munca in echipa!
Profesorii... ei bine, la capitolul profesori stam ceva mai bine. Am avut noroc in primul an de facultate de domnul Minea Ionut, care ne-a sprijinit emotional in tot ceea ce priveste viata unui student. Avand in vedere ca il avem ca indrumator de grupa, i-am permis si si-a permis uneori sa ne fie precum un "tata spiritual" de care aveam atata nevoie inca din primele luni de facultate...
Si iata-ne ajunsi la domnul Sfica Lucian, care dupa domnul Minea, ne-a condus intelectual catre un orizont mai bine reprezentat decat il aveam noi in schita... Multa lume se plange de dumnealui ca este un pic cam... "acru", dar acest aspect este binedefinit personalitatii dumnealui :).
A nu se intelege gresit, nu fac propaganda nimanui aici, sau sa ma pun bine/prost cu diverse personaje ai cultului geografiei, dar azi am simtit o nevoie acuta de a scrie cate ceva despre aceasta magnifica lume a "geografilor restantieri romani"... (cei care nu au restante nu sunt studenti !!!).
Doar despre viata mea cotidiana am vorbit azi, despre cea sentimentala vor mai fi zile... Momentan trec printr-o drama existentiala, acea drama prin care toti trec la un moment obscur al vietii adolescentine !

"Ei, asta am simtit azi, 20 ianuarie 2011, ora 15:00, ora Romaniei... si ar mai fi multe, multe de zis..." (vorba cuiva drag mie)...

Revin,
- Goergi