Recunosc ca nu am mai tehnoredactat nimic de ceva vreme, insa acest oras, Iasi, m-a tinut in priza mai tot timpul! Sau, sa nu zic neaparat orasul, ci oamenii din el, intamplarile, faptele, gunoaiele, geografia, sau un simplu zambet au dus la indepartarea mea fizica de a mai scrie cateva din gandurile proprii...
E ciudat cum trecerea ireversibila a timpului ne face sa uitam de niste chestiuni destul de importante pentru noi, asa cum consider eu a fi blogul asta. Sincer, in liceu abia asteptam sa ma duc la culcare, stiind ca inainte de a face asta, voi face ceva util personalitatii mele, si anume, voi scrie exact ce am in gand si in vedere asupra zilei de pe urma. Si asa a si fost, pana cand facultatea, sesiunea sau fostele iubiri m-au tinut in balanta si la mare departare de aceasta lume virtuala atat de benefica mie.
Voi incepe mai des sa imi descriu viata tumultoasa celor care inca mai tin minte numele blogului si cred ca mai exist ca persoana in aceasta mirifica lume a Blogspot-ului :).
Am observat diferite schimbari de atitudine la nivel academic, daca ar fi sa ii spunem asa. Stii, din perspectiva mea de student sarac, momentan fara restante si alte alea, vad lumea facultatii cu alti ochi. Sa ma justific, cand zic lumea facultatii ma refer la studentii din facultatea asta a geografilor ieseni... Nu incep prin a zice ca oamenii din ea ar fi oarecum ciudati fata de ceilalti din celelalte facultati, pentru ca nu stiu cum e sa fi student de exemplu la Facultatea de Litere, sau la FEAA, dar cei din aceasta facultate au un mod artistic deosebit de a privii lumea de sus (la propriu). As vrea sa specific ca Liga Studentilor Geografi si Geologi (LSGG) ar putea fi un exemplu de viata traita cu adrenalina maxima, pentru ca te poti baga in tot felul de activitati benefice tie ca om, si celor din jur. Recunosc ca m-a tentat, si nu numai o data, sa intru si eu in "fratie", dar intotdeauna aparea ceva care sa ma faca sa imi para rau de decizia luata...
Asta este un doar un aspect al vietii de geograf dus la cote maxime si demn de invidiat uneori pentru munca in echipa!
Profesorii... ei bine, la capitolul profesori stam ceva mai bine. Am avut noroc in primul an de facultate de domnul Minea Ionut, care ne-a sprijinit emotional in tot ceea ce priveste viata unui student. Avand in vedere ca il avem ca indrumator de grupa, i-am permis si si-a permis uneori sa ne fie precum un "tata spiritual" de care aveam atata nevoie inca din primele luni de facultate...
Si iata-ne ajunsi la domnul Sfica Lucian, care dupa domnul Minea, ne-a condus intelectual catre un orizont mai bine reprezentat decat il aveam noi in schita... Multa lume se plange de dumnealui ca este un pic cam... "acru", dar acest aspect este binedefinit personalitatii dumnealui :).
A nu se intelege gresit, nu fac propaganda nimanui aici, sau sa ma pun bine/prost cu diverse personaje ai cultului geografiei, dar azi am simtit o nevoie acuta de a scrie cate ceva despre aceasta magnifica lume a "geografilor restantieri romani"... (cei care nu au restante nu sunt studenti !!!).
Doar despre viata mea cotidiana am vorbit azi, despre cea sentimentala vor mai fi zile... Momentan trec printr-o drama existentiala, acea drama prin care toti trec la un moment obscur al vietii adolescentine !
"Ei, asta am simtit azi, 20 ianuarie 2011, ora 15:00, ora Romaniei... si ar mai fi multe, multe de zis..." (vorba cuiva drag mie)...
Revin,
- Goergi
Un comentariu:
foarte tare kidu
Trimiteți un comentariu