Tudor Chirila - Scrisoare pentru liceeni

Tot urmaresc de ceva timp articole despre si cu Tudor Chirila. Scrisoarea pentru liceeni pe care el a creat-o este mai mult decat un dar pentru noi, cei inca in liceu. Probabil multi dintre adolescentii care au citit articolul s-au gandit deja la o schimbare de planuri in viitorul apropiat sau departat. Nu multi si-ar pierde timpul pentru noi, asa cum a facut el. Pe blogul lui Chirila gasesti de la cazuri de viata reale, la pasiunea lui pentru teatru, la sfaturi pentru o Romanie mai simpla. Citeste. :)

Iti multumim, Tudor, pentru ceea ce faci pentru noi, pentru ca stii cum sa interactionezi cu "copiii" cum ai zis tu, si stii in special cum sa ii indrumi catre o viata "curata" si fara bani murdari.

Iasi - un oras schimbat

Am fost ieri in Iasi cu ocazia "Zilei Portilor Deschise" la Universitatea Al. I. Cuza. Nu am mai fost de multa vreme si sincer, nici nu mai stiam cum arata bine. Cert e ca s-au facut multe schimbari, dar oamenii au ramas la fel de caldurosi. Iasi ramane un oras "al studentilor" fara nici cea mai mica indoiala. Va invit sa vizitati orasul Iasi daca nu ati avut ocazia pana acum, pentru ca merita.


Pe langa ca am vizitat aproape toate magazinele din oras, (datorita Andreei -Doz-) am vizitat si Copoul si bineinteles renumitul Tei al lui Eminescu. Am fost si intr-un local foarte dragut numit CAZE. Nu am retinut adresa exacta dar daca sunteti prin Iasi si mai aveti ceva timp la dispozitie, puteti sa va interesati si sa parcurgeti cateva minute in compania foarte placuta a localului. Enjoy !



Iasi by Night

Definition of love

Pentru că viaţa a luat-o pe o întorsătură anemică. Pentru că ajungem să fim neoameni când iubim. Pentru că există respectul de sine. Pentru că uneori fiinţa iubită are mai multe conotaţii decât un simplu . Pentru că i-ai dărui o floare, dacă ai ştii că prin asta i-ar apărea un surâs pe chip. Pentru că noi, sexul slab, ne îndrăgostim repede şi uităm greu.
Pentru că nu ştim să stopăm atunci când e nevoie. Pentru că ai da orice să-l mai vezi trecând prin faţa blocului. Pentru că asociem iubirea cu suferinţa, iar când suferim iubim din nou. Pentru că deşi s-a terminat, capitolul cu poveşti de demult încă nu are final dedus. Pentru că ştie când să te facă să-l uiţi. Pentru că noi nu ştim să uităm, cu toate că are 100% dreptate să-l uiţi. Pentru că încearcă. Pentru că încerci. Pentru că nu putem fi martorii unei crime absurde în lacrimi. Pentru că absolutul e departe, şi nouă ne place să ne amăgim crezându-l aproape. Pentru că perfectul e prea imperfect. Pentru că nu poţi uita momentele unice trăite cu el. Pentru că nimic nu va mai fi vreodată la fel fără el în prezenţa ta.
Pentru că încrederea în el se infuzează în 95%. Pentru că materialul din care e făcut e mai mult decât oase şi carne, e rocă care nu are lacrimi de tristeţe. Pentru că nu ai mai simţit niciodată asta şi nu-l poţi uita. Pentru că s-a încheiat cu un final nu tocmai reuşit.
Pentru că iubim, pierdem, ne amăgim succinct fără de asemănare. Pentru că nu lupţi şi te consideri un pierzant. Pentru că încet te transformi în 4 doar ca să-i întâlneşti privirea.
Pentru că habar n-are ce pierde. Pentru că, cu fiecare secundă iubirea ta se dilată, iar iubirea lui se micşorează. Pentru că uiţi tot ce-i mai bun în viaţă.
Pentru că uiţi că micile bucurii ale vieţii sunt în esenţe mici, doar că trebuie căutate. Pentru că finalul nu coincide cu incipitul. Pentru că ne-am pierdut capul. Pentru că dacă îmi vezi capul să ştii că el mi l-a luat, nu l-am dat eu. Pentru că în viată totul e efemer.
Pentru că din dragostea aia mare, s-a despicat cerul în bucăţele de zahăr tocate mărunt. Pentru că buzunarul lui e mai încăpător ca al tău, semn că iubirea ta e triplă. Pentru că ştie cât il respecţi, dar nu se corectează în respectul purtat ţie. Pentru că, nu-i aşa, am pierdut tot, dar sentimentele rămân. Pentru că ele nu mor şi reînvie de fiecare dată când o priveşti.
Pentru că are frică de păianjeni, dar când tu eşti în preajma ei, poate să îi şi mănânce. Pentru că şi-ar dori încă un răsărit cu tine. Pentru că ultimul a fost prea scurt, iar tu erai prea îngâmfat că ea e lângă tine. Pentru că s-a risipit în mare acel sentiment. Pentru că a facut şi plajă de când nu i-ai mai zis: te iubesc. Pentru că “the magic word” nu te caracterizează îndeajuns pentru a-l rosti. Pentru că il iubeşti. Pentru că te iubeşte.
Pentru că iubim îndeajuns de mult încât ne permitem să pierdem.