să tot reverşi

am cucerit greu inima de piatră
a poliţistului înfometat
sub îndrumări culinare, m-am împletit
cu fir de aţă strâns
în păr roşu
ca să vezi tu că nimeni nu-i perfect
într-o lume de oameni înşelaţi şi inimi zdrobite
să tot reverşi şiroaie de zâmbete identice
luate din ultima revistă răscolită
subtil m-am împiedicat de progresul unui miros

afemeiat

în a cărei lumi aparţii

piţiponceală

azi am urmat drumul
spre beţie
doar noi
identici în păcat
cu temeri ofticante
de chin îmbibat
în ţigări alcoolizate
am strigat într-un suflet
că umărul plâns aseară
s-a petrecut încet
până înspre dimineaţă
în ameţeli profunde
alerg în piţiponceală
de ocazie

tăcere şi noi

ne pierdem în tăcere
respirăm
luăm o pauză de melancolie
ne uităm în urmă la un copac ermetic
închis cu scoci
ne uităm
in the silence
fără motive săltăreţe
doar respirând
într-o pauză de tăcere