aberezi, nu vezi ?!

ce ?
de ce mă chemi ?
crezi că eu nu aud zâmbetul fals al cântecului tău senin ?
nu ştii cum sună şi n-ai parte de rezonanţă
mă simt stânjenită
şi sincer mă ofensezi...
nu te aud...
glasul tău de doliu îmi dă trăiri decăzute de sinceritate şi scuze nefondate
mă omori încetul cu încetul prin debitul de a stagna între înaltul cerului şi aripile care atârnă
crezi că ai ajuns la final ?
nu te auzi ? nu mă auzi ?
atunci ce rost au prostiile rostite în taină şi extrem de preţuite de tine dacă eu nu te aud ?
nu mă mai încred în tine...
aberezi, nu vezi ?!