Octombrie... De ce mă apucă melancolia de fiecare dată când mă gândesc la toamnă ? Aşa mi s-a întâmplat şi acum. I-am scris şi dedicat toamnei o poezie...
şi totuşi...
frunzele cad ca prin vis
ca într-o fericită poveste de toamnă
de unde curajul de a lupta cu vara ?
e toamnă, toamnă...
şi totuşi...
mai lasa-mă să mă bucur de vară !
de ce să mă privezi de tentaţia adierii fine a soarelui meu ?!
şi totuşi...
frunzele cad să oprim invazia îngălbenită a pomilor
să înceteze timpul în favoarea noastră
să rămână veşnic vara armonioasă
să rămână a mea !
şi totuşi...
vara...
draga mea,
mai rătăceşte un anotimp !
Un comentariu:
toamna... toamna e anotimpul "de frunze". cred ca e cel mai bine zis asa. poezia... poezia e pentru poet ca primavara pentru natura> ii da viata... o inspira... frumoasa poezia.
take care!
Trimiteți un comentariu