marți, octombrie 07, 2008

şi totuşi... toamnă !


Octombrie... De ce mă apucă melancolia de fiecare dată când mă gândesc la toamnă ? Aşa mi s-a întâmplat şi acum. I-am scris şi dedicat toamnei o poezie...

şi totuşi...

frunzele cad ca prin vis
ca într-o fericită poveste de toamnă
de unde curajul de a lupta cu vara ?
e toamnă, toamnă...

şi totuşi...
mai lasa-mă să mă bucur de vară !
de ce să mă privezi de tentaţia adierii fine a soarelui meu ?!

şi totuşi...
frunzele cad să oprim invazia îngălbenită a pomilor
să înceteze timpul în favoarea noastră

să rămână veşnic vara armonioasă

să rămână a mea !

şi totuşi...

vara...

draga mea,
mai rătăceşte un anotimp !

Un comentariu:

Bogzy TA spunea...

toamna... toamna e anotimpul "de frunze". cred ca e cel mai bine zis asa. poezia... poezia e pentru poet ca primavara pentru natura> ii da viata... o inspira... frumoasa poezia.

take care!

indragostiti de noi...

indragostiti de noi...