în palmă îmi arăt zâmbetul veşted
cu adieri surâzânde de toamnă împlinită
un copil mă învaţă să fluier
într-o frunză învechită
sub soarele străveziu
mă închin înţeleaptă
în răsăritul cufundat în melancolie de târziu
sub senin mi-e cald
sub galben mi-e frig
iar sub aripile copacilor goi
sunt pustie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu