sclipiri de fericire

mă tem că apusul de soare
e doar un rod al imaginaţiei tale
o umbră lăsată pe obrazul meu
ţi-a deschis sufletul cu o strălucire nemaivăzută
ţi-a luminat faţa şi te-ai văzut
mai înţelept decât insăşi eu
credeam că te-ai apus
că ai luat sfârşit
din contră, tu emani fericire !
- dă-mi şi mie un strop din fericirea ta
să simt căldura ce aşteaptă să fie împărtăşită
să ştiu motivul sclipirii tale
să aud paşii care-ţi zâmbesc
să râd cu gura până la urechi
chiar şi când sunt tristă
să uit momentele neplăcute
vreau să trăiesc zâmbetul tău !
numai aşa voi fi pe deplin fericită...
mă vei lăsa tu, oare, să gust din fericirea ta ?