E sâmbătă după masă. Ce-mi place week-end-ul ! Acum, parcă mai mult ca oricând, mi-e dor de mare... Deja-mi miroase a nisip pustiit, a soare colorat, şi... şi a mare uitată de vizitatorii de ocazie. Nu-ţi scriu simple aberaţii, să ştii. Chiar simt vântul cum îmi bate părul uşor, nevinovat. Fără griji materiale. Vama e senină şi e doar a mea! Simt mici adieri plăcut mirositoare. Probabil e mama care pregăteşte ceva bun. Cu ce mă ajută pe mine? Mai bine îmi reiau micul meu filmuleţ şi dau replay. Gata! Simt că regăsesc căldura înfloritoare care, încet, încet, mă obsedează. Te rog, do not disturb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu