Hai, hai sa fugim... [Part 1]

"Ma iubesti?"
"Te iubesc!"
"Atunci hai, hai sa fugim..."


Articolul asta e pentru toate cele care au simtit sindromul dragostei pe pielea lor. E pentru putere in sine. E pentru culoare in viata, implinirea circumferintelor la scara mare.
Eu dau doar un sfat. Daca dau sfaturi, inseamna ca sunt in masura sa o fac. A nu se intelege ca eu sufar din dragoste sau ceva. :)) Gresit. Nu sufar. Doar ca m-am gandit ca sunt o multime de fete care pur si simplu nu au un reper dupa ce se despart de iubitii lor.
A fost o iubire mare. A trecut. V-ati despartit dintr-un motiv pueril, pe care inca tu nu l-ai inteles, sau el nu ti l-a explicat cum trebuie. Whatever. Nu fa o drama din asta. Incearca sa gandesti tu, prin tine, nu prin gandurile lui. Trebuie sa stii cum sa treci peste asta, refugiindu-te in alte lucruri care te implineau si inainte de a-l cunoaste. :) Pune baza in elemente care te pun in valoare. Temelia ta o constituie prietenii, pentru ca desi nu vad/stiu ce-i cu tine, iti vor numai binele.
Gandeste liber. ;)

"-Many things change.
-Many things, not everything."


Asculta:
Criss Blaziny - Vanilie si ciocolata.

Impresii

Maj Andreea Onea.

Sâmbătă a fost majoratul Andreei Onea. -gâza-
Taaaaare a fost. S-au întamplat extrem de multe lucruri, unele mai incitante decât altele. :-" Cei prezenţi ştiu. :))
În fine, felicitări Andreei şi părinţilor ei pt maj, a fost extrem de reuşit.

Apropo, astăzi e ziua ei, aşa că LA MULŢI ANI gâza !!!!!
Te iubim mult. >:d<>:d<

dream

driblăm în imaginabilul fericirii noastre
ne manifestăm chiuind palpabil
trosnind în petre ca într-un amalgam de cifre împăiate
se aud
în văzduh catrene
ale glasurilor copiiilor
plini de cântec fără noimă
stăm în imagini
ale absurdului
visând în îmbrăţişări eterne
visând în priviri pătimaşe
there's no time for anything
just dream
all day long

Inecat in vin.

Vreau numai vin pe masa. Really.

P.S.: Not Emo. :P

Careless

"Time can never make careless whispers of a good friend" :)

Multumesc celor care au venit la majorat. Initial nu vroiam sa scriu pe blog, vroiam sa multumesc in particular, dar dupa m-am gandit ca ar fi bine sa mai scriu ceva si aici. :) So, la maj a fost bine. Toti prietenii m-au felicitat, si adevarul e ca a fost cel mai reusit maj (dupa spusele invitatilor), and I'm proud of it :).
Cadourile... au fost de la foarte bune in sus... mai ales cel de la H si T96 (cei prezenti) ... stiu ei ce zic... foarte inspirat. O sa-l am amintire toata viata. =))
Thanks again.
Aaa, si btw, Alina mersi in special pt urarile de pe blog... and for everything. You're a real friend. >:d< And yeah, ramane intre noi tot. :-$ :))
Really big hugs for everyone. :D

In the 18 :)

Still the same direction. Intr-un mod pueril insa, recunosc, ca nu m-am schimbat catusi de putin. Aceeasi minte de copil strans intr-o palma sau cautand protectie in bratele parintelui o am. De neschimbat. Incerc sa meditez insa asupra alegerilor mele din tot restul vietii. Totul e de acum facut LEGAL. :D

The last 17 ani :)

In cateva ore se schimba ruta. 18. Fara bulina. Se spune ca ti se schimba si mentalitatea. Ramane de vazut... :)

Jurnalul libertin

Azi şcoală, mâine şcoală...
Spre final de semestru, libertatea dăinuie prin colegiu. Nu mă încălzeşte câtuşi de puţin. Sunt sătulă de atâta libertate adolescentină. Profesorii parcă ne-ar fi uitat într-o sticlă de apă plată închisă ermetic.
Ne-ar prinde bine puţină seriozitate. Deci, o iau de la capăt...
Nici nu vorbeam serios, de fapt. Totul e o glumă, viaţa în care trăim e o gumă de mestecat. O gumă pe care o aruncam la coş de fiecare dată când păşim pe holurile şcolii. O gumă pe care dacă o mesteci puţin mai mult, mucegăieşte. Acea gumă e libertatea noastră extraşcolară / şcolară. Doar deh... în timpul nostru liber ne amăgim învăţând (de fapt, migrând din Blue în Music Pub şi viceversa). Deci ne chinuim spetindu-ne să mai scoatem un fum dintr-o ţigară de foi de cireşe pe care am găsit-o întâmplător pe speteaza unei mese. De cărţi nici nu mai zic (cărţi de joc, evident).
Nu există zi în care să nu ne stoarcem creierul (mestecat) la Poker sau Tarnip (Tarnip especially).
Deci, fără clişee lingvistice azi. Libertate vrem ! (spuse glasul de copii). În Rainbow e aglomerat de elevi siliţi să aspire la o libertate fugitivă, dintr-o ora într-alta (chiul).
Aha... deci avem libertate. Mergi pe holul din Petru, găseşti oameni învăţând ? Neh... găseşti cupluri făcând practică la „the best damn kiss”, cu o grabă de un sport teribilist ce n-ai mai văzut, cu un ochi întredeschis de a nu da peste vreun posibil profesor. Şi ăsta e un caz fericit.
Sunt sătulă. Toată lumea abuzează în mod inoportun de libertatea noastră frivolă.
Nu bat câmpii, jurnalule, dar, vezi, aşa se explică de ce ne găsim libertatea de a absenta la orele de română / latină (cu subînţeles latină).
Imi place ziua de azi mai mult ca ieri...