Jurnalul libertin

Azi şcoală, mâine şcoală...
Spre final de semestru, libertatea dăinuie prin colegiu. Nu mă încălzeşte câtuşi de puţin. Sunt sătulă de atâta libertate adolescentină. Profesorii parcă ne-ar fi uitat într-o sticlă de apă plată închisă ermetic.
Ne-ar prinde bine puţină seriozitate. Deci, o iau de la capăt...
Nici nu vorbeam serios, de fapt. Totul e o glumă, viaţa în care trăim e o gumă de mestecat. O gumă pe care o aruncam la coş de fiecare dată când păşim pe holurile şcolii. O gumă pe care dacă o mesteci puţin mai mult, mucegăieşte. Acea gumă e libertatea noastră extraşcolară / şcolară. Doar deh... în timpul nostru liber ne amăgim învăţând (de fapt, migrând din Blue în Music Pub şi viceversa). Deci ne chinuim spetindu-ne să mai scoatem un fum dintr-o ţigară de foi de cireşe pe care am găsit-o întâmplător pe speteaza unei mese. De cărţi nici nu mai zic (cărţi de joc, evident).
Nu există zi în care să nu ne stoarcem creierul (mestecat) la Poker sau Tarnip (Tarnip especially).
Deci, fără clişee lingvistice azi. Libertate vrem ! (spuse glasul de copii). În Rainbow e aglomerat de elevi siliţi să aspire la o libertate fugitivă, dintr-o ora într-alta (chiul).
Aha... deci avem libertate. Mergi pe holul din Petru, găseşti oameni învăţând ? Neh... găseşti cupluri făcând practică la „the best damn kiss”, cu o grabă de un sport teribilist ce n-ai mai văzut, cu un ochi întredeschis de a nu da peste vreun posibil profesor. Şi ăsta e un caz fericit.
Sunt sătulă. Toată lumea abuzează în mod inoportun de libertatea noastră frivolă.
Nu bat câmpii, jurnalule, dar, vezi, aşa se explică de ce ne găsim libertatea de a absenta la orele de română / latină (cu subînţeles latină).
Imi place ziua de azi mai mult ca ieri...