"Ma iubesti?"
"Te iubesc!"
"Atunci hai, hai sa fugim..."
Articolul asta e pentru toate cele care au simtit sindromul dragostei pe pielea lor. E pentru putere in sine. E pentru culoare in viata, implinirea circumferintelor la scara mare.
Eu dau doar un sfat. Daca dau sfaturi, inseamna ca sunt in masura sa o fac. A nu se intelege ca eu sufar din dragoste sau ceva. :)) Gresit. Nu sufar. Doar ca m-am gandit ca sunt o multime de fete care pur si simplu nu au un reper dupa ce se despart de iubitii lor.
A fost o iubire mare. A trecut. V-ati despartit dintr-un motiv pueril, pe care inca tu nu l-ai inteles, sau el nu ti l-a explicat cum trebuie. Whatever. Nu fa o drama din asta. Incearca sa gandesti tu, prin tine, nu prin gandurile lui. Trebuie sa stii cum sa treci peste asta, refugiindu-te in alte lucruri care te implineau si inainte de a-l cunoaste. :) Pune baza in elemente care te pun in valoare. Temelia ta o constituie prietenii, pentru ca desi nu vad/stiu ce-i cu tine, iti vor numai binele.
Gandeste liber. ;)
Un comentariu:
Ce ciudat, daca nu as sti ca I got over it (is o buna, tre' sa recunoastem) as crede ca-mi este dedicata si mie pagina asta. :))))
De fapt cred ca mint putin, pe undeva. :-s Eh, e frumos ce ai scris. Multumesc pentru sfat, nu ca as suferi sau n-as avea scop in viata sau ceva. :)) >:D<
Trimiteți un comentariu